Volumul, pe care il incredintez acum cititorilor interesati, este o acolada pusa peste o parte a unui program de cercetare conturat la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut cu prilejul redactarii tezei de licenta in teologie la Institutul Teologic din Sibiu. El isi propunea sa depaseasca modul traditional in teologia academica de tratare a Euharistiei si Liturghiei, divizat in mod abstract (si arbitrar) intre discipline impermeabile si apartinand unor sectiuni distincte de discipline teologice. Dogmatica incadra Euharistia in sistemul scolastic al celor sapte Taine, prezentand sistematic fundamentarea biblica si teologica (instituire, materie, savarsitor, primitor) si aparand punctele controversate interconfesional odata cu reforma protestanta (prezenta reala, caracterul de jertfa). Liturgica speciala expunea si explica practic complexa structura rituala si simbolismul general al celebrarii Liturghiei bizantine in randuiala normativa aflata actualmente in uz in Bisericile Ortodoxe si codificata in Liturghie. O Liturghie celebrata regulat in capela Institutului de preoti duhovnici anume insarcinati cu familiarizarea studentilor, obligati la asistenta, cu ritualul ai carui spectatori erau si ai carui beneficiari deveneau exersandu-se in in pietatea euharistica, cu alte cuvinte spovedindu-se si impartasindu-se obligatoriu in posturile Nasterii Domnului si cel al Pastelui (potrivit regulii celei de-a „patra porunci bisericesti” din intrebarea 90 a Marturisirii ortodoxe a mitropolitului Petru Movila). Euharistia ca sacrament, Liturghia ca ritual si Impartasirea ca norma bisericeasca si obligatie de pietate faceau parte astfel din trei discipline (una „sistematica” si doua „practice”) etans compartimentate care isi pierdeau astfel unitatea organica si coerenta atat la nivelul viziunii teologice, cat si al manifestarii si participarii concrete la misterul fundamental al Bisericii si vietii crestine.
In antiteza cu aceasta situatie de clivaj academic, care ascundea in ea derivele reale ale scolasticismului (dogmatic) si ritualismului (liturgic), dar si ale formalismului etic sau pietismului (practic), am conceput atunci planul unei regandiri de sinteza plecand de la izvoare a fenomenului euharistic-liturgic-mistic pe care am pus-o sub egida unei „Teologii (mistice) a Euharistiei si Liturghiei bizantine”. Titlul se inspira din formula teologului oratorian Louis Bouyer care intr-o lucrare capitala ceruse renuntarea la teologia scolastica asupra Euharistiei si la aplicarea asupra acestui fenomen a unei grile intelectuale si conceptualitati filozofice straine lui, si descifrarea teologiei Euharistiei implicita in insesi rugaciunile euharistice (anaforalele) ale Bisericii vechi. Plecand de la imposibilitatea disocierii Euharistiei de celebrarea Liturghiei care o incadreaza, proiectul urmarea si o teologie/ mistica a Liturghiei, valorificand mistagogia cuprinsa in catehezele patristice si in comentariile liturgice bizantine in sensul evidentiat in remarcabila sinteza despre configuratia simbolica a Liturghiei bizantine intreprinsa de preotul profesor romano catolic Hans-Joachim Schulz. Evolutiile erau urmarite pana in secolul XII bizantin, incheindu-se cu o discutie despre o uitata, dar interesanta, disputa teologica din Constantinopolul Comnenilor pe teme interpretarii sensului dogmatic al ecfonisului rugaciunii preotului din timpul Imnului Heruvic „Ca Tu esti Cel ce aduci si Cel ce Te aduci…”.
