Biserica exprimă credinţa sa trinitară mărturisind un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl şi Fiul şi Spiritul Sfânt. Cele trei persoane divine sunt un singur Dumnezeu pentru că fiecare dintre ele este identică cu plinătatea naturii divine unice şi indivizibile. Ele sunt, în mod real, distincte între ele, datorită relaţiilor care le pun în referinţă pe unele cu celelalte: Tatăl îl naşte pe Fiul, Fiul este născut de Tatăl, Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul. Inseparabile în unica lor substanţă, persoanele divine sunt inseparabile şi în acţiunea lor: Treimea are una şi aceeaşi acţiune.

Substanța volumului de față e alcătuită dintr-o serie de dialoguri purtate în vara lui 1981 la Cernica între părintele profesor Dumitru Stăniloae și preotul ortodox francez Marc-Antoine Costa de Beauregard. Publicate în 1983 în franceză, ele sunt restituite aici spațiului spiritual și teologic românesc pe care-l ilustrează exemplar.

„În cazul gândirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin ca oricând, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are nici un sens și nici măcar n-ar trebui să se pună.

Dogmatica experienței ecleziale oferă pentru prima dată jaloanele principale, precum și o imagine clară și obiectivă asupra mutațiilor survenite în evoluția teologiei ortodoxe în ultimii o sută de ani în comparație cu teologia ortodoxă „de școală” a secolelor XVII–XIX, familiarizându-l totodată pe cititor cu bibliografia lor esențială.

Prin studiile, edițiile și articolele sale scrise și publicate în răstimp de doar douăzeci de ani, Panayotis Nellas (1936–1986) a reușit să fie unul din cei mai importanți teologi ortodocși ai secolului XX, un minunat înnoitor în duh neopatristic al teologiei ortodoxe contemporane.

Scopul pe care mi l-am propus aici e să descriu ce anume vrea să spună creștinismul, atât pentru a-l recomanda celor aflați în afara credinței, cât și pentru a-l explica celor aflați în interiorul ei. E o sarcină enormă și n-am nici o pretenție de a fi acoperit totul sau măcar de a fi abordat toate întrebările la care s-ar putea aștepta unii într-o carte de acest fel. N-am încercat să diferențiez între multele și diferitele feluri de creștinism, ci am încercat să vorbesc despre ce e comun tuturor în ce au ele mai bun. Am încercat de asemenea să exprim cât mai direct și clar cu putință ce anume trebuie spus, astfel încât cei care ajung la aceste teme pentru prima oară să nu se împotmolească într-o junglă de termeni tehnici.