Scrisă într-un stil simplu și accesibil, cartea de față oferă o excelentă sinteză a elementelor ce alcătuiesc „practica” rugăciunii personale așa cum s-a cristalizat aceasta în cele mai vechi și autorizate documente și mărturii ale spiritualității creștine din secolele III–IV.

Reunind alături de „trilogia exilului” — care grupează ultimele scrieri aparținând Sfântului Ioan Gură de Aur — totalitatea textelor patristice scrise despre și către Olimpiada, volumul de față restituie profilul spiritual a două din cele mai remarcabile figuri ale perioadei patristice și din întreaga istorie a Bisericii.

Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit și fermecător expus”, un exemplu desăvârșit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numește misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici științific, în textul cel mai sigur și complet, ca o unică în felul ei inițiere narativă și dialogică în Filocalie, ca un epilog existențial al acesteia deschis fiecăruia.

„E atât de tainic tărâmul lacrimilor”, spunea un important scriitor al acestui secol, Antoine de Saint-Exupéry. O țară misterioasă, ai cărei exploratori și cartografi au fost sfinții și creștinii răsăriteni aflați în căutarea desăvârșirii pe urmele Evangheliei lui Iisus Hristos.

. În scrierile cuprinse în volumul de față — și traduse pentru prima dată în limba română — el oferă atât catalogul principalelor opt gânduri demonice care-l chinuie pe om, cât și remediile lor ascetice în pagini antologice de psihologie și demonologie ascetică. La acestea se adaugă un unic în felul lui manual-arsenal practic de combatere a sugestiilor gândurilor demonice sub forma a 498 de citate biblice prin care mintea poate replica diverselor ispite după modelul Mântuitorului în deșertul Karantaniei.

Un adevăr elementar, cunoscut de antici dar ignorat în mare măsură de moderni și contemporani, e acela că viața spirituală e un îndelungat proces de formare în comuniune cu un model spiritual. Adăugând temele revelate ale paternității și filialității spirituale, creștinismul a relansat la alte dimensiuni și pe alte coordonate acest scenariu formativ general uman. Îndrumarea duhovnicească a fost o realitate esențială în Biserica veche și tradiția ei s-a continuat prin „gheronți” sau „stareți” vestiți în Răsăritul creștin până în zilele noastre.