-
Gândirea socială a Bisericii
Premieră absolută în cultura teologică și politică românească, volumul de față grupează studii și eseuri de gândire socială a Bisericii — fundamente, documente, analize, perspective — care se vor tot atâtea incitări la reflecție și responsabilitate.
-
Mică dogmatică vorbită
Substanța volumului de față e alcătuită dintr-o serie de dialoguri purtate în vara lui 1981 la Cernica între părintele profesor Dumitru Stăniloae și preotul ortodox francez Marc-Antoine Costa de Beauregard. Publicate în 1983 în franceză, ele sunt restituite aici spațiului spiritual și teologic românesc pe care-l ilustrează exemplar.
-
Despre raționalitatea revelației și iraționalitatea credincioșilor
„În cazul gândirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin ca oricând, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are nici un sens și nici măcar n-ar trebui să se pună.
-
Fenomenalitatea lui Dumnezeu
„Există o limită între filozofie și teologie? De la «frontiera absentă» la «cunoașterea liturgică», studiile grupate în această carte încearcă să conteste acest lucru. Dumnezeu nu apare sau nu apare așa cum apare un cub, o operă de artă, un număr sau un alt om. Dumnezeu e diferit — până într-atât încât să fie cel non-altul. Această diferență nu introduce însă nici un clivaj în câmpul cunoașterii. Ea ne face pur și simplu atenți la pluralitatea modurilor de a apărea. A ne întreba despre fenomenalitatea lui Dumnezeu se reduce atunci la a ne întreba despre orice fenomenalitate: cea a obiectului presupus filozofic, și numai filozofic, dar și a celui presupus teologic, și numai teologic” (J.-Y. L.).
-
Dumnezeul creștinilor
La baza numeroaselor confuzii existente astăzi în dezbaterile religioase și în opțiunile indivizilor stă premisa acceptată ca axiomă indiscutabilă că, dacă Dumnezeu există, El ar fi același pentru toate religiile, El fiind totodată dincolo de toate imaginile și noțiunile pe care și le fac despre El oamenii.
Dumnezeul creștinilor e diferit de cel al evreilor și musulmanilor și se lasă cunoscut într-un mod propriu. Este unu, dar într-un mod special. Este Tată, dar nu este bărbat. A vorbit, dar fără să ne ceară ceva. Iartă, fără a trece peste hotărârea libertății noastre. -
Grigorie din Nazianz
Grigorie din Nazianz (cca 330–390) este pentru Biserica Ortodoxă Teologul prin excelență. Întreaga lume creștină îi datorează formularea clasică a învățăturii despre Sfânta Treime, precum și capodopere ale literaturii sacre creștine compuse în spiritul unei sinteze programatice între creștinism și cultura elenistă. Alcătuită dintr-un corpus de 45 de magnifice Cuvântări, 137000 de versuri clasice și 245 de scrisori, opera Sfântului Grigorie Teologul a cunoscut cea mai amplă circulație manuscrisă din lumea bizantină, fiind cel mai copiat autor după Biblie. Retor și poet desăvârșit, Grigorie din Nazianz e un spirit fin și delicat, un temperament melancolic înclinat spre singurătate și interiorizare contemplativă în jurul dialogului sufletului cu Dumnezeu.
-
Gastrimargia sau nebunia pântecelui
Societatile consumiste contemporane cunosc din plin ravagiile produse de temutul fenomen patologic al bulimiei sau mancatului in exces. Cunoscut inca din Antichitate de primii monahi sub numele de gastrimargia sau nebunia pantecelui, el este expresia unei crize existentiale profunde, a carei solutie era vazuta in orizontul teologic si duhovnicesc deschis de revelatia biblica. Din blestem si sursa a caderii mancatul poate deveni binecuvantare si mantuire pentru cine reinvata sa manance Cuvantul Hristos.
Recitind in registru terapeutic intelepciunea duhovniceasca perena a monahismului egiptean in formularile memorabile ale avvei Evagrie Ponticul, ieroschimonahul Gabriel Bunge ofera in paginile cartii de fata un fascinant si util indreptar de arta a vietii pentru omul recent.
-
Mânia si terapia ei după Avva Evagrie Ponticul
Părintele schimarhimandrit Gabriel Bunge este deja bine cunoscut publicului românesc drept un mare cunoscător al tradiției monahismului răsăritean și unul din cei mai de seamă savanți actuali specialiști în opera avvei Evagrie Ponticul.
-
Practica rugăciunii personale
Scrisă într-un stil simplu și accesibil, cartea de față oferă o excelentă sinteză a elementelor ce alcătuiesc „practica” rugăciunii personale așa cum s-a cristalizat aceasta în cele mai vechi și autorizate documente și mărturii ale spiritualității creștine din secolele III–IV.
-
Rugăciunea în Duh și Adevăr
Cele 153 de „capitole” Despre rugaciune ale avvei Evagrie Ponticul († 399) sunt cel mai „mistic” tratat evagrian. Fiecare din ele, de o concizie lapidara si aparenta simplitate, e o nestemata slefuita in multiple fatete. Alaturi de prologul conceput ca un program, cele 153 de „teze” despre rugaciune evagriene alcatuiesc totodata un ansamblu unitar pe cat de savant articulat, pe atat de enigmatic. Explicarea lor continua sa fie o provocare pentru toti cei pasionati de teme duhovnicesti.
-
Viața cotidiană a Părinților deșertului în Egiptul secolului IV
Viața cotidiană a Părinților deșertului în Egiptul secolului IV e o lectură indispensabilă pentru toți cei ce doresc să înțeleagă mai bine Patericul.
-
De la Cina de Taină la Dumnezeiasca Liturghie a Bisericii Ortodoxe
Liturghia euharistică este în Ortodoxie inima vieții Bisericii, matricea experienței creștine. Rememorare a Cinei celei de Taină, ea este în același timp ospăț al Împărăției eshatologice. Amplu edificiu liturgic alcătuit din rituri și rugăciuni, imne și acte specifice, Liturghia Bisericii Ortodoxe este produsul final al unei îndelungate istorii, fixat definitiv abia în secolul XIV.
-
Certitudini negative
„Cartea de față încheie desfășurarea posibilităților teoretice deschise în 1997 de Fiind dat. Încercare a unei fenomenologii a donației și degajate în 2001 de În plus. Studii asupra fenomenele saturate, iar în 2003 de Fenomenul erosului, precum și, într-un alt sens, în 2008 de În loc de sine. Abordarea sfântului Augustin. În toate aceste cazuri nu e vorba decât de un travaliu în vederea unei lărgiri a teatrului fenomenalității: după donație și saturație încercăm aici să introducem în filozofie conceptul de certitudini negative.
-
Origen
Origen a lui Henri Crouzel este o admirabilă sinteză a unui efort tenace de o viață întreagă închinată studiului aprofundat al uriașei opere a „bărbatului de oțel” al literaturii creștine vechi.
-
Patericul sinait
Apoftegme, povestiri și isprăvi ascetice ale sfinților și fericiților Părinți din muntele Sinaiului, cel umblat de Dumnezeu, și din pustiul sinait, spre imitare, râvnă și învățătură celor ce vor să izbândească viețuirea cerească și vor să intre în Împărăția cerurilor.
-
Omul. Animal îndumnezeit
„În cartea intitulată Zoon theoumenon, Panayotis Nellas — teolog grec decedat prematur în 1986 la vârsta de 50 de ani — a dat teologiei ortodoxe cea mai cuprinzătoare și fidelă expunere a antropologiei patristice, care a fost tot timpul și este și azi antropologia Bisericii Ortodoxe.
-
Scrisori din exil
Reunind alături de „trilogia exilului” — care grupează ultimele scrieri aparținând Sfântului Ioan Gură de Aur — totalitatea textelor patristice scrise despre și către Olimpiada, volumul de față restituie profilul spiritual a două din cele mai remarcabile figuri ale perioadei patristice și din întreaga istorie a Bisericii.
-
Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit și fermecător expus”, un exemplu desăvârșit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numește misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici științific, în textul cel mai sigur și complet, ca o unică în felul ei inițiere narativă și dialogică în Filocalie, ca un epilog existențial al acesteia deschis fiecăruia.
-
Plânsul și străpungerea inimii la Părinții răsăriteni
„E atât de tainic tărâmul lacrimilor”, spunea un important scriitor al acestui secol, Antoine de Saint-Exupéry. O țară misterioasă, ai cărei exploratori și cartografi au fost sfinții și creștinii răsăriteni aflați în căutarea desăvârșirii pe urmele Evangheliei lui Iisus Hristos.
-
Akedia
Plictiseala, lehamitea, lâncezeala, indiferența față de cele spirituale sunt simptomele ce caracterizează akedia, cel mai temut, mai răspândit și mai actual dintre toate cele opt gânduri ale răutății prin care demonii îi chinuie pe oameni. Adevărată „moarte a sufletului și a minții”, akedia este maladia singuraticilor, fie ei anahoreți din deșertul egiptean sau indivizi izolați, înstrăinați și masificați în deșertul impersonal al marilor orașe contemporane.