Isus Christos spune despre sine: Eu sunt lumina lumii. Iar Evanghelia după Ioan începe așa: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; şi nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor. Lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a biruit-o“ (Ioan 1: 1-5).

Despre această lumină, despre Cuvântul care aduce lumina ce nu e biruită de întuneric vom povesti, acum în preajma Paștelui. Cuvintele noastre pot aduce lumină sau pot adânci întunericul din jur. Haideți să aprindem Lumina în sufletele celor mici și celor mari prin povești terapeutice care să ne pregătească de sărbătoarea Luminii veșnic vii. Sacrificiu, dăruire de sine, o inimă mulțumitoare, puterea cuvintelor, iată câteva teme ce apar în poveștile pregătite cu drag pentru voi.

Fiecare poveste are atașat unul sau mai multe crafturi de realizat cu copiii, pe baza narațiunii audiate, sau sugestii de aprofundare atât a conținului, cât și a virtuților și comportamentelor bune pe care ni le dorim cu toții.

Avem tendința ca de foarte multe ori să considerăm închinarea doar ca și o practică bisericească, un punct în program, un ritual. Uităm că întreaga noastră viață ar trebui să fie o închinare adusă Celui care ne-a creat iar viețile noastre o expresie vie a întrupării Lui. Vom vorbi despre aceste concepte în cursul de față oprindu-ne puțin și în dreptul compoziției iar mai apoi vom aborda câteva aspecte practice ale întâlnirilor comunitare.

Lovit de biciul diverselor opresiuni, uneori însă dându-și chiar el concursul, creștinismul și-a pierdut locul de drept din centrul culturii și civilizației europene. Creștinismul asumat conferă individului toate calitățile care să îl califice drept bun cetățean, însă avem nevoie să aflăm care sunt acestea, care este înțelegerea creștină a lumii, cum au fost deformate valorile creștine și cum se poate ridica, încă o dată, creștinismul din propria-i cenușă ca să fie lumină a lumii. Toate aceste subiecte sunt tratate în cursul de față într-un limbaj accesibil și bine plasate în contextul problemelor actuale ale societății.

Evanghelicii români sunt o confesiune creștină destul de puțin cunoscută, dar pe seama căreia s-a speculat mult, fie de bine, fie de rău. În timp, s-au conturat o identitate și o tradiție evanghelică, expuse și analizate în cursul de față, la baza căruia stă articolul lui Dănuț Mănăstireanu din volumul colectiv Omul evanghelic. Cursul pe care vi-l propunem constituie un bun început al cunoașterii istoriei evanghelice, a trăsăturilor fundamentale ale evanghelicului și oferă speranțe în privința unui viitor deschis spre celelalte confesiuni religioase în spiritul unității creștine.

La fel cum orice alt tip de artă lasă o amprentă asupra noastră, nici filmul nu scapă de această „povară”. Ar fi o eroare să considerăm filmul drept o simplă distracție. Atelierul de lectură a filmelor pe care urmează să îl parcurgem ne echipează cu instrumentele necesare pentru înțelegerea simbolurilor, a trimiterilor și a conexiunilor din filme, pentru sesizarea manipulării și ne pune la dispoziție informații despre materialele și tehnicile folosite în vederea transmiterii ideilor și mesajului cineastului. Singura certitudine atunci când intrăm în sala de cinema e că, într-un sens, și de aici vine frumusețea, nu vom mai fi aceiași la finalul filmului.