Conciliul Vatican II

Atât în ce privește extensia cât și conținutul lor, aceste „Prolegomene” necesită din capul locului o justificare. Față de teologi, desigur, a căror răbdare va fi pusă chiar necuviincios la încercare, deoarece in recto aici nu se va face chiar niciun pic de teologie, ci se va strânge momentan doar materialul pentru teologia viitoare. Cartea de față este așadar o culegere de materiale și motive. Ea construiește doar eşafodajul pe care ulterior gimnaștii să-și poată exersa măiestria. 

Biserica exprimă credinţa sa trinitară mărturisind un singur Dumnezeu în trei persoane: Tatăl şi Fiul şi Spiritul Sfânt. Cele trei persoane divine sunt un singur Dumnezeu pentru că fiecare dintre ele este identică cu plinătatea naturii divine unice şi indivizibile. Ele sunt, în mod real, distincte între ele, datorită relaţiilor care le pun în referinţă pe unele cu celelalte: Tatăl îl naşte pe Fiul, Fiul este născut de Tatăl, Spiritul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul. Inseparabile în unica lor substanţă, persoanele divine sunt inseparabile şi în acţiunea lor: Treimea are una şi aceeaşi acţiune.

Considerata pe drept cuvant o lucrare clasica, Esenta credintei crestine a lui John Stott s-a vandut in peste doua milioane de exemplare de la prima ei editie, publicata in 1958. Inclusa in Top 100 a Cartilor Mileniului de catre revista Word si in Top 100 a Cartilor Secolului XX de catre revista Christianity Today, Esenta credintei crestine continua sa influenteze credinta cititorilor crestini din lumea intreaga.

„În cazul gândirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin ca oricând, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are nici un sens și nici măcar n-ar trebui să se pună.

Volumul de față apelează în multe privințe la îngăduința cititorului.

Pe de o parte, în virtutea situației lui paradoxale în cadrul unei teorii a teodramei: căci vrea să introducă „personajele” importante pentru piesă, fără a intra în piesa în sine, un lucru posibil numai dacă ele sunt deja distincte ca personaje ale acestei piese, condiționate și modelate lăuntric de caracterul lor dramatic și de plasarea lor în desfășurarea teologică a evenimentelor din această lume. În multe locuri, acest lucru devine evident vizibil sau este reamintit.