in Cuvant catre cititor, semnat de acad. Ioan Aurel Pop, se arata: “Situat alaturi de unii dintre cei mai reputati specialisti straini care s-au aplecat asupra trecutului spiritual si bisericesc al romanilor, parintele si profesorul Ernst Christoph Suttner a contribuit si contribuie in continuare la cunoasterea celuilalt, a aproapelui. In conceptia domniei sale, cunoasterea este o conditie fundamentala a intelegerii intre oameni, iar intelegerea ajunge sa fie cheia adevaratei ecumenicitati. Din acest punct de vedere, E. Ch. Suttner devine promotorul unui nou umanism crestin, axat pe relevarea specificului credintelor si Bisericilor popoarelor crestine orientale, in dialogul lor permanent cu lumea occidentala”.
In acest vechi dialog dintre Apus si Rasarit, traversat deopotriva de schisme si uniri, profesorul Suttner a avut in atentie si exemplul romanesc. I-a privit mereu pe romani… ca pe un popor de frontiera, in sens de spatiu de interferenta dintre Apus si Rasarit. In acest spatiu, romanii vazuti de autorul nostru sunt nu atat martori ai schismelor, cat actori ai unirilor, nu atat promotori ai despartirilor si ai frangerilor, cat promotori ai dialogului, deopotriva prin geografie si istorie, prin formatie si vocatie. Nu este vorba aici despre o viziune idealizata asupra trecutului spiritual romanesc, ci de una realista, cu lumini si umbre, asa cum este viata insasi. Cartea este caracterizata de acad. Ioan Aurel Pop drept “un fel de istorie romaneasca trecuta prin prisma credintei si a valorilor sale, integrata istoriei generale europene. Cel dintai capitol – Intre Rasarit si Apus – este decisiv pentru descifrarea pomenitei conceptii despre rolul si soarta romanilor, reflectate in lucrarile acestui autor… Cel de-al doilea capitol (dedicat locului stramosilor romanilor in cultura religioasa slavo-bizantina) trece in revista istoria medievala romaneasca… In cel de-al treilea capitol se dezvolta tema influentelor occidentale in secolele al XVI-lea si al XVIII-lea printre romani… In continuare, se dezvolta tema reformei studiilor teologice, intreprinsa de Patriarhul Dositei al Ierusalimului (capitolul al IV-lea), a primelor tiparituri ale Bibliei traduse in romaneste (capitolul al V-lea), spre a se aborda in ultimele capitole spinoasele evolutii ale Bisericilor romanesti din secolele al XVIII-lea, al XIX-lea si al XX-lea.”
