Nașterea ascetismului nu s-a petrecut în izolare. Dezvoltarea ascetismului și monahismului masculin și feminin trebuie înțeleasă în relație reciprocă, precum și în legătură cu un mediu în permanentă schimbare. […] Din punctul de vedere al instituționalizării, apariția comunităților ascetice organizate pentru femei, în special, poate fi înțeleasă ca o interpretare și modificare progresive a conceptului de „familie” – mai precis, a noțiunii fundamental aristocratice de familia.
Potrivit izvoarelor noastre, această reinterpretare s-a petrecut în două direcții diametral opuse: fie printr-o ruptură completă de familie și atributele sale, precum în cazul migrației permanente sau al izolării anahoretice extreme, fie printr-o transformare continuă a familiei, care poate fi văzută ca un proces de îndepărtare de la familia naturală în favoarea celei ascetice.
