Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate

În 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei grecești, apărea la Kazan în condiții precare și obscure prima ediție a Povestirilor sincere ale unui pelerin către părintele său duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri întreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devoționale. Prospețimea și sinceritatea narațiunii, precum și singularitatea și frumusețea duhovnicească a textului Povestirilor au fermecat și continuă să fascineze generații întregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli și credincioși din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualității ortodoxe în lume. Roman pios destinat propagandei rugăciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului oferă „o minunată introducere și o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este și perspectiva care justifică includerea Povestirilor pelerinului, înțelese ca un neuitat poem și epilog al Filocaliei, în seria „Filocalica” a Editurii Deisis.
Versiunea de față are avantajul de a fi prima științifică, fiind elaborată pe baza textului în sfârșit integral și sigur, cel al „redacției Optina”, descoperit și publicat în 1992 de Aleksei Pentkovski, care într-un amplu studiu reconstituie fascinanta și complicata geneză a acestei nemuritoare capodopere duhovnicești.
Veritabil „abecedar al rugăciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit și fermecător expus”, un exemplu desăvârșit de „mistică popularizată, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numește misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici științific, în textul cel mai sigur și complet, ca o unică în felul ei inițiere narativă și dialogică în Filocalie, ca un epilog existențial al acesteia deschis fiecăruia.