-
În locul sinelui. Abordarea Sfîntului Augustin
Unul dintre meritele principale ale cărții este de a fi restituit demnitatea teoretică lui confessio, găsindu-i locul fenomenologic originar în care se constituie relația dintre mine și Dumnezeu, o relație paradoxală, altminteri imposibilă, dar făcută posibilă prin primatul acordat darului și iubirii. În locul sinelui e mai mult decît o carte despre Augustin. (Luigi Alici, Universitatea Macerata)
-
Despre raționalitatea revelației și iraționalitatea credincioșilor
„În cazul gândirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin ca oricând, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are nici un sens și nici măcar n-ar trebui să se pună.
-
Certitudini negative
„Cartea de față încheie desfășurarea posibilităților teoretice deschise în 1997 de Fiind dat. Încercare a unei fenomenologii a donației și degajate în 2001 de În plus. Studii asupra fenomenele saturate, iar în 2003 de Fenomenul erosului, precum și, într-un alt sens, în 2008 de În loc de sine. Abordarea sfântului Augustin. În toate aceste cazuri nu e vorba decât de un travaliu în vederea unei lărgiri a teatrului fenomenalității: după donație și saturație încercăm aici să introducem în filozofie conceptul de certitudini negative.
-
Prolegomene la caritate
…iubirea se dispensează de toate logicile lumii întrucât primeşte şi desfăşoară ea însăşi o “… raţiune minunată şi imprevizibilă…”(Rimbaud). Iubirea urmează o raţiune, însă a sa, nu cea a lumii. A sa, absolut alta, paradoxală şi imprevizibilă celor ce nu iubesc. A o gândi şi a o afirma , aceasta pare încă cu neputinţă. Cel puţin putem deja să-i schiţăm prolegomenele: răul, libertatea, întunecarea, crucea privirilor, criza, absenţa. Şi, pornind de la aceste pregătiri, iubirea impune deja celălalt nume al său – caritate.