Slava lui Dumnezeu. Vol II

Dante, Ioan al Crucii, Hamann, Soloviov, Hopkins, Péguy.

Autori pe care i-am citit sau am vrea să-i citim, nume semnificative din marea cultură europeană, și pe care Hans Urs von Balthasar i-a convocat în „stilurile laice”. Ceea ce-i unește, așadar, este mai întâi statutul lor eclezial. Dar cum anume acest aspect minor devine relevant din perspectiva viziunii creștine este în sarcina teologului să o dovedească. Iar Balthasar reușește să o facă aici într-un mod strălucit.

„Slava” este una dintre marile cărți ale gândirii creștine din a doua jumătate a secolului XX, care continuă să hrănească mințile și inimile creștinilor mileniului III. Acesta e pariul editorului.

Forma centrală de evidență, de care depinde tot restul, este perceperea formei Dumnezeiești obiective a lui Isus Hristos, care este nu „crezută”, ci „văzută” (oricât de mult am crede în Hristos); în această formă strălucește slava obiectivă a lui Dumnezeu, ea este slava finală (kabôd), trimisă și chemată să-și arunce umbra peste tabernacolul întregii creații. Toate armoniile cercetării teologice iradiază din această slavă și aduc mărturie despre ea, în măsura în care sunt justificate obiectiv și științific.

În acest   al  patrulea volum al complexei sale opere, von Balthasar abordează și evaluează tradiția metafizică a contemplației Ființei în lucrările de referință despre Homer, tragedienii greci, Platon și Plotin și dezvoltarea acestei tradiții în Evul Mediu. Apoi explorează analogia dintre viziunea metafizică a Ființei și viziunea creștină a Slavei dumnezeieștii Treimi. Cartea este un remarcabil demers de a redescoperi vechile concepte despre Ființă în toată splendoarea ei, ca și contextul în care viziunea creștină specifică, înrădăcinată în revelația plină de har a lui Dumnezeu, a prins formă și expresie.