Sfârșitul amintirii vorbește despre relația cu momentele dureroase din trecut, despre rememorare întru dreptate, despre posibilitatea și necesitatea iertării și despre modul în care amintirile ne structurează identitatea prezentă și viitoare. Crucea esnte cheia care deschide un trecutul inaccesibil și imposibil de schimbat. Nu-l deschide însă pentru schimbare, ci îi reconfigurează sensul. Îl pune în perspectiva viitorului, a lumii de apoi în care toate lucrurile vor fi răscumpărate și înnoite. Iar răul va cădea în ne-mai-amintire.
”În această narațiune autobiografică obsedantă, Miroslav Volf examinează din nou problemele agresiunii, memoriei și reconcilierii, și ajunge la concluzia că memoria, ca atare, nu poate fi ajustată pentru a ne ușura durerile. Dar uitarea, înțeleasă corect, oferă un balsam vindecător. O carte care oferă profunzime și înțelepciune, înzestrată cu autenticitatea unei suferințe personale considerabile.”
– Sarah Coakley
