Traim intr-o tara care nu ne da dreptul sa visam. Conditiile economice si politice au inoculat un spirit care rupe aripile oricarui gand de schimbare, oricarui vis de mai bine. Atunci cand traiesti in mijlocul oamenilor cu visurile zdrobite si sperantele naruite, care se complac in starea lor, care au renuntat la lupta si se resemneaza, iti este foarte greu sa indraznesti sa visezi. Pur si simplu, acest drept nu-l mai ai pentru ca visul tau ar fi interpretat drept un afront la pasivitatea care domneste in viata lor. Ne-am invatat sa spunem despre noi ca suntem saraci, ca nu avem resurse, ca nu suntem uniti, ca nu avem lideri capabili, ca viitorul nu va egala niciodata trecutul…
Schimbarea incepe cu viziunea schimbarii. Schimbarea incepe cu un vis. Nu este sarac cel care nu are bani, ci acela care nu are visuri. Daca ai un vis, ai pentru ce sa traiesti si o cauza pentru care sa mori. Lupta are un sens numai daca visul este mai presus de puterile tale. Trebuie sa-ti propui lucruri atat de mari, incat esecul sa fie garantat daca Dumnezeu nu intervine. Trebuie sa visezi un vis pentru care merita sa iti pierzi viata. Isus a spus: “Pentru ca oricine va vrea sa-si scape viata, o va pierde; dar oricine isi va pierde viata pentru mine, o va castiga ” (Matei 16:25). Visul tau este salvarea ta. Daca iti tii viata departe de pericol, departe de provocari, in confort, in obisnuit, nu faci altceva decat sa iti pierzi viata. Inca daca mori pentru a trai un vis, viata ta este castigata. Prea multa mediocritate, prea mult obisnuit, prea multa compatimire, prea multa linguseala, prea putina nebunie, prea putina indrazneala…
Fii primul care-și spune părerea