Din țara măgarilor

Învierea este ultimul roman al lui Tolstoi, la care a lucrat cu întreruperi un deceniu întreg.

Fie ca este un frizer ticait, cicalit de nevasta, pe care il loveste nenorocirea din pricina unui nas gasit in piine, sau un functionar a carui pasiune pentru litere e pe atit de mare, pe cit de mica-i este averea pe care si-o cheltuie pe-o manta, eroul povestirilor lui Gogol este in toate numai excese: simte enorm, vede monstruos si totul ii este peste poate. Veselia pe care o nasc intimplarile lui este, cum o spune chiar Gogol, rodul unor accese „inexplicabile chiar pentru mine insumi, care proveneau probabil chiar din starea mea bolnavicioasa. Ca sa ma distrez, nascoceam toate lucrurile comice de care eram in stare”.

In mijlocul bîrfelor şi al torporii unui orăşel obişnuit din Rusia, încremenit în prostie şi corupţie, se insinuează un om onorabil, dornic să cucerească inimile noilor săi concetăţeni. Repede plăcut de apropiaţi, agreabil şi prietenos, scopurile lui sînt, în aparenţă, celebritatea şi bogăţia. Curînd, cine ajunge să-l cunoască va descoperi că personajul cu pricina, Cicikov, are o pasiune stranie: el nu umblă prin lume pentru a-i tezauriza bunurile, ci caută răbdător o marfă aparte – suflete moarte. 

Winston Smith este un personaj obişnuit: el urăşte, iubeşte şi munceşte ca oricare alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul că trăieşte într-o lume infernală, în care a urî, a iubi sau a munci sînt gînduri venite dintr-un efort supraomenesc al fiecărei clipe. 

Minunata lume noua porneste de la ideea unei societati distopice care, pentru a-si controla cetatenii, recurge la orice subterfugiu: de la transformarea rasei umane si manipularea ei genetica pina la mascarea minciunii in adevar absolut. Rezultatul este o combinatie de realitati totalitare si scene din cel mai pur SF, in care cartile sint arse si singura cultura acceptata se naste din preceptele unui conducator megaloman, in care aparitia unei editii din Operele complete ale lui Shakespeare poate duce la rasturnarea unui regim absurd, in care oamenii sint conceputi in imense incubatoare, iar cei neatinsi inca de morbul acestei „civilizatii” sint izolati in rezervatii.