Dialoguri

Aceasta carte ne arată cum dobândim cunoaștere și vindecare din Scripturi.

O selecție a studiilor cuprinse în aceste volume este oferită aici cititorului român interesat de începuturile transferului și receptării culturii teologice de limbă greacă în limba latină, în Evul Mediu timpuriu, cu privire specială asupra momentului Eriugena.

„Participarea creştinului la orice fel de război vine în vădită opoziţie cu credinţa sa. Dar şi tolerarea nedreptăţii ce se face celor nevinovaţi este culpabilă.” Această concluzie cu valoare de aforism a lui Georgios Mantzaridis exprimă cel mai bine atitudinea Bisericii Ortodoxe faţă de război şi stagiul militar. Biserica se opune participării creştinilor la războaie de cucerire însă încuviinţează satisfacerea serviciului militar şi participarea la războiul pentru apărarea patriei.

Este, oare, Biblia o carte de istorie sau un text de convingeri? Primii creștini, atunci când au avut-o în mâini, în timp ce soldații romani le dădeau târcoale, gata să îi aresteze și să îi tortureze, căutau ei oare în mod disperat în ea o modalitate de a-și înflori viețile lor amenințate neîncetat? Pentru fiecare dintre ei, Biblia era o carte care ținea de credința și de intimitatea lor.

De obicei, comentariile patristice la cartea Genezei le asociem cu cateheza baptismală a Părinților Bisericii, fapt cu totul justificat, dar, într-un sens mai larg, prin comentarea acestui bun comun al iudaismului și al creștinismului reprezentat de cartea Genezei, aceiași Părinți ai Bisericii reiau, cu siguranță, elemente provenind din iudaism: cum ar fi, de exemplu, preluarea metodelor de exegeză sau propunerea unor interpretări convergente ale acestor texte, fapt care dovedește că, încă din primele secole, deosebirea dintre iudaism și creștinism nu ieșea atât de tare în evidență cum am fi înclinați să credem.

 Marie-Anne VANNIER