Într-un dialog dens și pasionant, Boris Cyrulnik și Edgar Morin, doi dintre gânditorii francezi cei mai apreciați, preocupați să înțeleagă resorturile umanului, descoperă punctele de convergență dintre diferite domenii ale cunoașterii, precum biologia, sociologia, psihologia, etologia și antropologia. Ei constată că dezvoltarea creierului nu poate fi disociată de apariția formelor complexe de limbaj și de evoluția culturii, că intelectul și nivelul cerebral sunt interdependente, iar dimensiunea spirituală a omului, uimitoare prin caracterul său imprevizibil, se regăsește în toate aceste ecuații complexe ale naturii. Împotriva cercetărilor fragmentate prin procedee tehnico-științifice, cei doi autori propun o cultură a dialogului interdisciplinar și pledează pentru un nou mod de gândire, bazat pe conexiune, comunicare și empatie, pentru că tocmai în adâncul ființei umane este înscrisă întreaga organizare a lumii din care face parte.
„Cred că, în ceea ce privește ideile, putem alege. Fie luăm hotărârea să fim specialiști într-un anumit domeniu, o situație foarte confortabilă din punct de vedere intelectual, întrucât este suficient să acumulăm din ce în ce mai multe informații despre un subiect tot mai precis: ajungem atunci, așa cum se spune, să știm totul despre nimic. Fie decidem să fim generaliști, adică să ne preocupăm, câte puțin, de fizică, chimie, biologie, medicină legală, psihologie: ajungem atunci să nu ne mai specializăm în niciun domeniu, dar să avem cea mai bună opinie despre persoana care stă în fața noastră și pe care o numim ființă umană. Acestea sunt două atitudini, două politici total diferite ale cunoașterii…” (Boris Cyrulnik)
