Cuvânt despre minunata convertire a unui sarazin

Adancirea crestinismului.

Conferinte populare publicate in revista AGRU.

În Occident, Orientul este privit mai ales ca aparţinând islamului. Pentru conștiinţa apuseană nu este prea clar faptul că creștinismul nu doar că își are originile în Orientul Mijlociu, ci este prezent acolo până astăzi prin diferite Biserici.

Cartea este un şir de dialoguri vii – chiar dacă evident lucrate a posteriori – între oameni care nu asupresc inteligenţa cititorului cu imperative dogmatice, preferând să‑şi definească mult mai discret propriul credo, în nor­mala desfăşurare a drumului printre lecturi, experienţe, poziţionări conceptuale şi chestionări de sine.

O înțelegere mai profundă a rădăcinilor intelectuale ale acestor gânditori emigranți dezvăluie o poveste ce poate fi urmărită în istorie până în secolul al XIX-lea, cu a sa mișcare slavofilă, și mai departe până la publicarea în Veneția, în anul 1782, a unei antologii de texte bizantine ascetice și mistice.

Ceea ce face ca aceasta carte să fie cu adevarat interesanta este faptul ca autorii adopta un ton personal in scrierile lor. Unul dintre acestia a crescut în Biserica Ortodoxa, s-a convertit la o cruciada a lui Billy Graham, a studiat in seminarii evanghelice si ortodoxe, iar acum este diacon ortodox. Doi dintre autori s-au convertit, parasind traditia parintilor lor. Unul dintre acestia, crescut intr-un mediu evanghelic, a devenit ulterior preot ortodox. Celalalt s-a nascut ortodox si s-a convertit la evanghelici in timp ce studia intr-o universitate

…Se impune aici o întreagă meditație despre cu-vânt, despre revendicarea cuvântului de către ființă, deci o întreagă ontologie a limbajului…

Lucrarea de faţă se doreşte a fi un dicţionar mai ales în accepţiunea de instrument de lucru. Îşi propune să-l familiarizeze pe cititor cu concepte şi termeni fundamentali aparţinând demersului ştiinţific de după modernitate, respectiv demersului teologic ortodox contemporan.

Acest dumnezeu neştiut despre care totuși se vorbește, care totuși este numit, caracterizat şi făcut comprehensibil, e un Altul decât Dumnezeu în sine, o alteritate sublimă ce păstrează în figurile ei diverse urmele înălțimii neasumate…

De câțiva ani încoace, scrierile apocrife au stârnit un interes crescut în mediile academice. Atenția ne-a fost îndreptată asupra Evangheliei lui Iuda. Bernard Pouderon ne demonstrează că avem de-a face cu o scriere gnostică. Apoi Jeannine Siat se ocupă de studierea deosebirilor dintre evangheliile canonice și evangheliile apocrife, subliniind faptul că cele dintâi aleg să meargă pe linia subiectivității, a obiectivității, pe când celelalte abundă în istorisiri care ne trezesc mai degrabă uimirea. În ele, apelul la imaginație este un fapt omniprezent.