Creștinul și filmele

Mituri, ritualuri, hierofanii, experiente. Folosind astfel de mijloace cinematograful are capacitatea fie de a-l pune pe om in fața intalnirii cu transcendentul, fie de a-l confrunta cu consecintele asumarii unui mod de viata fara o directie anume. Prin ele cinematograful marturiseste despre o ordine in spatiul experientei umane, despre sensuri, despre verticalitate. In absenta acestei ordini, pentru om universul nu este altceva decat un joc al intamplarilor si al necesitatii. Sau, dupa cum ar spune Mircea Eliade, un haos.

Autorul cărţii, teolog şi pictor la rându-i, aşteaptă de la scrierile lui Ivanov să vadă dacă actul creaţiei artistice, atât de apropiat de modul de gândire al Sfinţilor Părinţi, nu poate oferi inspiraţia pentru o metodă teologică în stare să determine întoarcerea teologiei la sursele ei vitale.

Autor: Michelle Brown

In aceasta bogata şi frumoasa carte, Michelle Brown traseaza istoria artei creştine, adoptand o abordare larga a subiectului artei creştine, trecand graniţele pentru a explora modul in care arta a reflectat şi a stimulat o reacţie la invaţaturile lui Cristos şi la gandirea şi experienţa creştina de-a lungul veacurilor. Arta, ne spune ea, este la fel ca muzica; poate face ca lucrurile sa fie „mai mult decat ceea ce sunt” şi patrunde dincolo de actul vederii şi al experimentarii, ajungand la un nivel mai adanc al percepţiei.

Muzica e o artă temporală. Se pune în mișcare, înaintează și ajunge undeva – sau se întoarce. E un fluviu etern, o eternă varietate, dar melodia plutește în ea ca o legătură semnificativă. Astfel este un simbol pentru consecințele dezvoltării dinamice a lumii.