Cartea nu ascunde un manual, nici un tratat şi cu atât mai puţin un catehism sau un demers prozelitistic. Ea îşi ţine făgăduiala afişată pe copertă: un şir de dialoguri vii – chiar dacă evident lucrate a posteriori – între oameni care nu asupresc inteligenţa cititorului cu imperative dogmatice, preferând să‑şi definească mult mai discret propriul credo, în normala desfăşurare a drumului printre lecturi, experienţe, poziţionări conceptuale şi chestionări de sine. Raportul credinţă–raţiune include, transcende, se divide, acceptă rând pe rând controversa, concilierea şi telescopajul critic. Oricine a reflectat, trăind o căutare religioasă, ori a căutat răspunsuri la întrebarea „pe ce cale Îl putem cunoaşte mai bine pe Dumnezeu“ se va regăsi aici, redescoperindu‑şi simultan intuiţiile şi decepţiile, dar şi momentele fericite sau temeiurile de acum asumate.
Teodor Baconschi
Fii primul care-și spune părerea