„În cea de-a doua jumătate a vieții noastre, pe toți ne așteaptă o călătorie. Totuși, nu fiecare are parte de ea, chiar dacă înaintăm cu toții în vârstă, iar unii ajungem mai bătrâni decât alții. Această «Mare Călătorie» către depărtări rămâne, din anumite motive, o taină bine păstrată…
Suntem aici să înapoiem în întregime și fără rețineri ceea ce ni s-a dăruit, dar în forma modelată de noi. Este probabil actul cel mai curajos și mai liber pe care-l putem face, și e nevoie de ambele jumătăți ale vieții noastre pentru a-l desăvârși. Prima jumătate a vieții înseamnă deslușirea scenariului poveștii, iar a doua reprezintă scrierea și însușirea ei. Pregătiți-vă, așadar, de o aventură măreață, cea pentru care v-ați născut.“ — RICHARD ROHR
… există dovezi suficiente şi la mai multe niveluri că omul are cel puţin două sarcini importante de îndeplinit în viaţă. Prima este să construiască „vas“ care să-l cuprindă sau, altfel spus, să-şi construiască o identitate puternică; a doua este să afle conţinutul pe care vasul e menit să-l cuprindă.
Luăm ca de la sine înţeles faptul că cea dintâi sarcină reprezintă însuşi scopul vieţii noastre, dar asta nu înseamnă neapărat că o şi ducem la îndeplinire cu succes.
Cea de-a doua sarcină însă este mai curând rezultatul întâmplării decât al căutării; prea puţini sunt cei care ajung să o ducă la îndeplinire cu un plan bine stabilit dinainte, cu un scop determinat sau din pasiune.
S-ar putea, aşadar, să vă întrebaţi dacă chiar are rost să oferim din timp un ghid pentru această etapă. Dar tocmai de aceea este imperios necesar. E vital să ştim ce ne aşteaptă şi ce ni se oferă.
Aparţinem unei „culturi a primei jumătăţi a vieţii“, preocupată în mare măsură de supravieţuirea cu succes. Probabil că, de-a lungul istoriei, majoritatea culturilor şi a indivizilor s-au aflat în prima jumătate a dezvoltării lor pentru că nu au avut timp decât pentru asta.
Cu toţii încercăm să îndeplinim ceea ce pare a fi datoria pe care viaţa ne-o încredinţează mai întâi: să ne definim identitatea, să ne construim un cămin, să…
CUPRINS:
Chemarea în Marea Călătorie 9
INTRODUCERE 15
Calea înălţării şi calea căderii 20
Un mit fondator 29
1. CELE DOUĂ JUMĂTĂŢI ALE VIEŢII 37
Trepte şi etape 43
Despre Dumnezeu şi religie 48
2. CĂLĂTORIA EROULUI ŞI A EROINEI 51
3. PRIMA JUMĂTATE A VIEŢII 58
Iubirea condiţionată şi necondiţionată 63
Ce înseamnă să menţii o tensiune creativă 67
Când prima parte a vieţii e ratată 69
Când soldatul loial e lăsat la vatră 74
4. SENSUL TRAGIC AL VIEŢII 82
Caracterul tragic al lumii naturale 83
Marea întoarcere 87
5. PIATRA DE POTICNIRE 91
6. DESPRE SUFERINŢA NECESARĂ 98
Toată Creaţia suspină (Romani 8: 22)
Să îţi urăşti familia 105
7. CASA ŞI DORUL DE CASĂ
8. UITAREA ŞI MAREA IMAGINE DE ANSAMBLU 119
„Rai“ şi „Iad“ 121
9. A DOUA INOCENŢĂ 126
Nelinişte şi îndoială 130
10. O TRISTEŢE ILUMINATĂ 135
11. tărâmul umbrelor 143
Depresie şi tristeţe 149
12. PROBLEME NOI, DIRECŢII NOI 151
Singurătate şi solitudine 156
Gândirea nondualistă 159
13. CĂDEREA ÎNTRU ÎNĂLŢARE 164
Oglindirea 165
Coda. O MEDITAŢIE ASUPRA UNUI POEM DE THOMAS MERTON 171
Note 177
Bibliografie 183