Biserica Ortodoxa Româna a supraviețuit persecuțiilor comuniste, însa cu mari pierderi constând în excluderea religiei din învațamântul public preuniversitar, naționalizarea Școlilor și gradinițelor confesionale, împiedicarea catehizarii în bisericile parohiale, desființarea a cinci instituții de învațamânt superior, din cele șapte câte avea în anul 1948, închiderea a numeroase manastiri și schituri, desființarea seminariilor monahale de la Agapia și Hurezi, excluderi din monahism, profanari de obiecte sfinte, iar mai târziu în anii 1980 demolari de biserici ș.a. La toate acestea s-a adaugat teroarea constând în diverse șicane ale autoritaților locale, dar mai ales în arestari și anchete urmate, de regula, de internari în închisori sau lagare de munca, de multe ori fara judecata, ci doar în baza unei decizii administrative MAI nejustificate. Represiunea genereaza însa rezistența și așa se explica faptul ca religiozitatea nu a scazut, din contra, în unele cazuri a crescut și acest fapt se poate observa mai ales în rândul unei parți a intelectualitații. Am putea spune ca aceasta schimbare de direcție în sensul înnoirii spirituale constituie un fenomen spectaculos în condițiile în care cea mai mare parte a intelectualitații din perioada interbelica, în care nu se poate vorbi de vreo persecuție religioasa din partea statului, era indiferenta sub aspect religios.
Autorul