Afirmații intempestive ale Bibliei despre familie

Dacă există o urgență în materie de familie, aceasta este să ne oprim: să ne oprim din a avea idei prefabricate, soluții, din a intenționa să întocmim proiecte sau regulamente. Scriptura ne ajută să ne dăm răgazul să înțelegem ceea ce spune Dumnezeu – și să nu îi atribuim ceea ce nu spune. Ea arată că trebuie să ținem cont de epoca și de societatea în care apare un text. Căci Scriptura începe prin a pune întrebări: ce este o familie? Ce înseamnă să fii un tată, o mamă, o fată, un băiat? Ea cercetează aceste realități, prezintă situații reale, la care ne cheamă să reflectăm. Ea arată cum Dumnezeu este prezent în realitatea familiei, cum o zdruncină, o transformă și deschide în ea orizonturi noi. Scriptura ne învață să ieșim din falsele evidențe („așa am făcut mereu”), din trecutul iluzoriu („altădată, familia nu ridica nicio problemă”), pe scurt, din limba de lemn. Să ne oprim din a folosi Scriptura, să începem prin a o citi! Ea este o chemare la libertate!

„Ideea mea de la început era să propun o lucrare modestă al cărei invitat special să fie Scriptura. Nu Scriptura redusă la a fi doar un rezervor de citate din care fiecare extrage ceea ce îi place ca să apere o poziție sau contrariul ei; nu Scriptura considerată o scriere prea veche ca să mai fie de vreun oarecare folos. Nimic din toate acestea, ci mai degrabă Scriptura „proaspătă”, îndrăznesc să spun, Scriptura citită și recitită de-a lungul secolelor, în care generații și-au găsit hrana, Scriptura care uimește, care distonează, care spune ceva nou acolo unde dezbaterile se învârt în cerc.”