Nu numai că acest Comentariu transmis sub numele Sfântului Chiril se poziționează firesc în descendența cronologică a lucrării marelui său predecesor din scaunul Alexandriei (Sfântului Atanasie cel Mare), dar și reclamă întovărășirea celor două, fiind fructul unui efort teologic și hermeneutic de factură similară – nu fără unele accente specifice.