Un adevăr elementar, cunoscut de antici dar ignorat în mare măsură de moderni și contemporani, e acela că viața spirituală e un îndelungat proces de formare în comuniune cu un model spiritual. Adăugând temele revelate ale paternității și filialității spirituale, creștinismul a relansat la alte dimensiuni și pe alte coordonate acest scenariu formativ general uman. Îndrumarea duhovnicească a fost o realitate esențială în Biserica veche și tradiția ei s-a continuat prin „gheronți” sau „stareți” vestiți în Răsăritul creștin până în zilele noastre.