Perioada de răspândire și așezare a bisericii în bazinul mediteraneean a fost caracterizată de tensiuni, piedici, persecuții și o nevoie de creare a identității imposibil de evitat. Biserica s-a definit atât în raport cu rădăcinile iudaismului, cât și cu lumea filosofiei și religiei/religiilor greco-romane. Ulterior biserica devine legală, beneficiază de pe urma statului, dar continuă tensiunile de identitate, prin dezbateri și concilii.