Intenția mea era să-L reprezint pe Dumnezeu ca un cuib în care ne putem odihni la umbra aripilor Lui. Dar înainte de a finisa tabloul, am primit diferite interpretări de la cei prezenți. Unii au văzut un ochi și s-au gândit că noi suntem lumina ochilor Lui, alții au văzut un altar pe care fiecare suntem ca o jertfă vie. De aceea am decis să îl las în starea prezentă pentru ca fiecare să vadă în el ce are nevoie.

Acest tablou reprezintă sămânța Cuvântului lui Dumnezeu căzută și încolțită în inima omului, de unde crește în trupul lui, urmând să fie vizibilă în faptele și caracterul lui.

Răstignirea omului vechi, învierea omului nou

Romani 6 : 6 - 9 (NTR)

Fiecare din noi se aseamănă cu o iesle. Putem rămâne goi sau putem să Îl primim pe Isus să se nască în inimile noastre și să fim astfel umpluți de lumină și preschimbați astfel în temple.

El este locul meu de odihnă deplină în care mă pot abandona fără frică, așteptând înconjurată de prezența Lui ca minunile și planurile pe care mi le-a descoperit să se împlinească.

Datorită propriilor probleme, munții, reprezentând obstacolele, sunt des prezente în picturile mele . Aceasta am crezut că este și semnificația acestui tablou în momentul creației sale. Apoi însă, am descoperit adevăratul înțeles în mesajul prezentat de invitata acelei dimineți. Ea a vorbit despre muntele de aur ca o reprezentare a binecuvântărilor cerești pregătite pentru fiecare și disponibile nouă odata ce acceptăm dragostea lui Dumnezeu care se aseamănă cu o cascadă sau un torent.

Învierea este unul din subiectele mele preferate. Aici m-am folosit de imaginea craniului, căruia i-am înlocuit unul din ochi cu intrarea mormântului gol în jurul căruia cresc flori, simbolizând viața proaspătă. Simbolul crucii apare și el ca o umbră care anulează, precum un mare “x”, craniul, adică moartea.

În acest tablou am dorit să subliniez credința în divinitatea lui Isus prin simbolul mâinilor străpunse de cuie puse în rolul mâinilor creatoare.

Ioan 1 : 1 - 3 (NTR)

La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate au fost făcute prin El și niciun lucru, care a fost făcut, n-a venit în ființă fără El.

Tabloul ilustrază pericolul încrederii în forțele proprii dincolo de ghidarea divină. Samson ucide un leu care îl atacă și pleacă mai departe. La întoarcere descoperă că în interiorul carcasei de leu s-a format un fagure de miere. El mănâncă mierea aceea deși știa că identitatea lui de nazireu îi interzicea să se atingă de orice cadavru. Este doar una din ocaziile în care Samson își neglijează identitatea complexa de om sfânt și își formează o nouă identitate centrată singular pe forța lui fizică. Această încredere doar în forțele proprii i-a adus un final tragic. Cred că toți suntem tentați să acționăm la fel și de aceea tabloul acesta ne servește drept aducere aminte.

Realizat ca răspuns la celebrarea morții care se face de Halloween, am vrut sa atrag atenția că noi, ca și creștini, ar trebui să sărbătorim moartea morții prin învierea lui Isus și nicidecum efectele păcatului.

Ușa către planul lui Dumnezeu pentru viețile noastre se află în adâncimile Lui. Pentru a o găsi, trebuie să ne scufundăm tot mai adânc în El. În acest fel Duhului Sfânt îi este permis de către inima noastră să o scoată liberă din cutia mică, întunecată și asfixiantă în care ea trăiește.